Evaluarea de uzură a legendarului reporter Canon EOS-1D Mark II

Canon EOS-1D Mark II este un dinozaur din epoca de aur a fotografiei de reportaj. Lansat în 2004 cu un senzor APS-H de 8,2 megapixeli, a fost arma ideală pentru fotojurnaliştii sportivi de la Jocurile Olimpice şi Campionatele Mondiale. Astăzi această cameră este cumpărată de colecționari, cunoscători de pixeli „îndrăzneți” și cei care au nevoie de „unul” indestructibil pentru bani modici. Dar vârsta și experiența ei profesională fac din verificarea kilometrajului cel mai important pas înainte de a cumpăra.

Reporterii filmează în serie. 1D Mark II produce o mitralieră cu 8,5 cadre pe secundă. În cei 20 de ani de viață, majoritatea acestor carcase au filmat cantități colosale de material. Găsirea unei mașini „în direct” cu mai puțin de 100 de mii de cadre astăzi este ceva în afara tărâmului fanteziei. Prin urmare, atunci când cumpărați această legendă, trebuie să știți exact câtă resursă rămâne în corpul său blindat.

Obturator blindat și resursă de 200.000 de cadre

Designul seriei EOS-1D stabilește standardul de fiabilitate în industria fotografiei. Acțiunea Mark II a fost concepută pentru a rezista la cele mai dure condiții: ploi batrane, frig înghețat și praf de stadion. Lamelele metalice și un mecanism de ridicare a oglinzii produc un sunet asemănător cu un împușcătură. Resursa oficială a acestui nod este declarată la nivelul a 200.000 de operațiuni.

În practică, câțiva au luat adesea 300-400 de mii de cadre înainte de prima înlocuire a obturatorului. Dar având în vedere vechimea camerei (are peste 20 de ani!), oboseala metalelor și uscarea lubrifiantului sunt inevitabile. Când cumpărați un 1D Mark II cu un kilometraj de 250 de mii, ar trebui să fiți pregătit pentru faptul că obturatorul poate necesita reparații costisitoare, piese pentru care acum sunt extrem de greu de găsit.

Cum să citiți jurnalul de kilometraj al sistemului din fișierele RAW vechi

Spre deosebire de camerele Canon moderne de amatori, care ascund adesea informații despre kilometraj, cele profesionale (inclusiv 1D Mark II) au înregistrat cu meticulozitate fiecare fotografie realizată. Cu toate acestea, protocoalele de înregistrare a metadatelor de la începutul anilor 2000 erau diferite de cele de astăzi.

Shutter Count este scris în etichete profunde de sistem MakerNotes în fișiere RAW (.CR2) sau TIFF vechi pe care le-a generat camera. Programele de vizualizare regulată nu pot extrage aceste informații – sunt necesare analizoare specializate care pot funcționa cu arhitectura specifică a procesoarelor DIGIC II mai vechi.